Palatul Culturii din Târgu Mureș

Una dintre lucrările care reflectă cel mai bine conceptul de artă totală pe teritoriul actualei Românii este fără îndoială clădirea Palatului Culturii din Târgu Mureș. Proiectată de arhitecții Komor Marcell și Jakab Dezső, discipoli ai lui Ödön Lechner, aceasta răspunde unui proiect de lege ce prevedea construirea de case de cultură în orașele de provincie cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la încoronarea lui Franz Josef. Primarul de atunci al Târgu Mureșului, György Bernády, a sesizat oportunitatea de a alinia orașul la marile centre culturale din vestul Austro-Ungariei, prin ridicarea unor importante clădiri publice ce aveau să răspundă nevoilor societății moderne de la începutul secolului XX.

Citește mai mult

Manuscrisul Reginei Maria

În palatul Pelișor din Sinaia, la parter, în cabinetul de lucru al Regelui Ferdinand este expus un manuscris ale cărui culori strălucitoare și linii sinuoase pictate atrag atenția ca un magnet, trezind zi de zi curiozitatea vizitatorilor. În anul 1906, cu ocazia jubileului domniei lui Carol I, prințesa Maria îi oferă prințului Ferdinand un cadou unic conceput de ea în cele mai mici detalii. Manuscrisul este caligrafiat cu versuri atent alese dintre cele mai dragi cuplului regal, și pictat cu elemente vegetale, geometrice și religioase. Efectul de ansamblu este unul fastuos, întrucât manuscrisul o reprezintă în totalitate pe viitoarea regină a României, fiind emblematic pentru epoca Art Nouveau în România. „E opera cea mai de seamă și a fost plănuită cu gândul să las casei noastre ceva ce nu se putea înstrăina”, scria Maria.

Citește mai mult

Ilustrațiile Nadiei Grossman-Bulighin

Nadia Grossman Bulighin este poate prima femeie care a avut o carieră în domeniul ilustrației de carte în România. Lucrările ei de pictură și ilustrație semnate NGB sunt astăzi apreciate și căutate de colecționarii de artă. În anul 2015 istoricul de artă Valentina Iancu publică primele informații despre Nadia Grossman Bulighin. Ulterior istoricul de artă Shona Kallestrup publică un articol în care descrie ilustrațiile artistei în Povești, de Maria Regina României, volume publicate în 1921 în română, și în 1925 în engleză. Majoritatea informațiilor despre viața Nadiei Grossman Bulighin provin din interviul realizat de criticul Ionel Jianu, pentru ziarul Rampa, în martie 1928, și din două articole scrise de Nicolae Iorga în 1928 și în 1930.

Citește mai mult

Camera de aur a reginei Maria din Castelul Pelișor

Castelul Pelișor, denumit în documentele epocii „Prinzenbau”, a fost reședința principesei Maria și a principelui moștenitor Ferdinand de Hohenzollern, viitorul rege Ferdinand I al României. Acesta a fost edificat în perioada 1899-1903 din dorința regelui Carol I de a oferi principilor moștenitori o reședință primitoare și reprezentativă.
Principesa Maria, ducesă de Saxa și principesă a Marii Britanii și Irlandei, era obișnuită din copilărie cu confortul căminelor englezești, fapt a făcut dificilă adaptarea sa la stilul „Alt-Deutsch”, atât de iubit de regele Carol I. Odată cu manifestarea curentului Art Nouveau, viitoarea regină și-a asumat în totalitate acest stil.

Citește mai mult

Grafica publicațiilor 1900 în România

În România, curentul pătrunde încă de la sfârșitul secolului XIX, iar în artele plastice și decorative se suprapune cu spiritul efervescent al noii epoci. Artiști precum Ștefan Luchian, Constantin Artachino și Nicolae Vermont pun bazele societății artistice „Ileana”, al cărei nume face trimitere la personajul Ileana Cosânzeana și la simbolistica primăverii. Aceasta s-a poziționat ca o alternativă la miscarea artistică oficială și și-a propus popularizarea lucrărilor de artă moderne. La începutul secolului – în 1900 – apare și publicația societății, revista „Ileana”, realizată după modelul celei de la München. Ca si „Jugend”, revista „Ileana” își dorea să cultive gustul publicului autohton și să contribuie la pătrunderea artei în viața cotidiană. Fondatorii revistei erau Alexandru Bogdan-Pitești și Ion C. Bacalbașa iar artiștii …

Citește mai mult

Vila Basile G. Assan din București

La începutul secolului XX, celebra familie Assan avea două noi reședințe impresionante în București: cea a lui George G. Assan (1862-1909) din Piața Alexandru Lahovary nr. 9, construită între anii 1904-1906, de arhitectul I.D. Berindey, și cea a fratelui său mai mare, Basile G. Assan (1860-1918), realizată între anii 1902-1911, după planurile lui Marcel Kammerer, în strada Scaune nr. 21-23 (în prezent strada Tudor Arghezi). Dacă reședința în stil eclectic francez a lui George G. Assan exprima prezentul, prin contrast, volumetria geometrică a vilei lui Basile G. Assan anunța în capitală o modernitate care începe să devină familiară după Primul Război.
„Bucureştenii privesc cu uimire şi curiozitate noua vilă Assan, un edificiu rectangular, cochet şi de un alb strălucitor. …

Citește mai mult

„Turbinele” de pe Bega

Afirmarea Sezessionului în Timișoara a fost încurajată de o perioadă de amplă transformare urbană, consecinţă a unei importante dezvoltări economice în regiune.
În perioada 1893-1911, în Austro-Ungaria s-au construit 39 de hidrocentrale, dintre care mai cunoscute sunt cele de la: Ikervăr, Cluj, Reşiţa, Sibiu, Târgu-Mureş şi Timişoara. Proiectul pentru sistematizarea cursului Begăi din Timișoara întocmit în anul 1902 de inginerul Szilárd Emil, prevedea și o centrală hidroelectrică, ce avea în vedere să exploateze eficient energia apei.
Pentru construirea acestei hidrocentrale oraşul Timișoara a făcut un împrumut în valoare de 2.055.042 coroane. Proiectul „Uzinei de apă” îi aparține arhitectului oraşului Székely László, ansamblul fiind costruit între 1909-1910, în partea de est a Timișoarei. Hidrocentrala „Turbinele” de pe Bega a fost concepută ca un ansamblu format din …

Citește mai mult

Cecilia Cuțescu-Storck

Cecilia Cuțescu-Storck a rămas în istorie ca una dintre cele mai reprezentative figuri feminine de pe scena artelor plastice din România. Face studiile liceale la București, apoi pleacă de foarte tânără la studii superioare în străinătate, la Munchen (desen și pictură la Damenakademie) și ulterior la Paris (la Academia Julien și École des Beaux-Arts).
Revine în țară în 1906 și devine membră în rândurile Societății Tinerimea Artistică, asociație care își propunea să introducă un spirit modern, occidental, independent de mișcarea oficială din arta românească. Era începutul unei cariere artistice de peste 50 de ani, care avea să o consacre în epocă, alături de nume precum Camil Ressu, Gheorghe Petrașcu sau Jean Alexandru Steriadi. Pentru a înțelege influența pe care au avut-o asupra artistei Munchen-ul și Parisul din anii de plin avânt al curentului Jugendstil / Art Nouveau în Europa, vă invităm să explorați …

Citește mai mult