În palatul Pelișor din Sinaia, la parter, în cabinetul de lucru al Regelui Ferdinand este expus un manuscris ale cărui culori strălucitoare și linii sinuoase pictate atrag atenția ca un magnet, trezind zi de zi curiozitatea vizitatorilor.

În anul 1906, cu ocazia jubileului domniei lui Carol I, prințesa Maria îi oferă prințului Ferdinand un cadou unic conceput de ea în cele mai mici detalii. Manuscrisul este caligrafiat cu versuri atent alese dintre cele mai dragi cuplului regal, și pictat cu elemente vegetale, geometrice și religioase. Efectul de ansamblu este unul fastuos, întrucât manuscrisul o reprezintă în totalitate pe viitoarea regină a României, fiind emblematic pentru epoca Art Nouveau în România. „E opera cea mai de seamă și a fost plănuită cu gândul să las casei noastre ceva ce nu se putea înstrăina”, scria Maria.^[1]

Manuscrisul amintește de Actul inaugural al castelului Pelişor din 24 mai 1903^[2], pictat în acuarelă pe pergament, care înfățișează trei irişi: unul alb, unul galben și unul oranj, fila este mărginită spre exterior de o bandă decorată cu elemente geometrice în degrade, înnobilate cu picături de rouă.

Putem spune că nu este o operă de circumstanță compusă cu ocazia unui anumit eveniment, ci mai degrabă este o declarație de dragoste pentru Ferdinand, Maria împărtășind infinita pasiune pentru flori și botanică în general a soțului ei: „Nando și cu mine iubeam mult florile. Când eram cu el printre flori, se făcea iarăși cel pe care îl cunoscusem la Coburg și Sigmaringen; atunci întinerea, știa să râdă și să petreacă și nu mai avea acea privire de griji care mă îndurera”.^[3]

Manuscrisul Reginei a fost expus la diferite expoziţii internaţionale: în 1914 la München, în 1929 la Barcelona şi în 1935 la Bruxelles, unde a fost apreciat primind medalii de aur.

Între anii 1948-1993 nu este deloc expus.^[4]

De ce un manuscris ?

La începutul secolului al XX-lea în Marea Britanie are loc un revival al publicării manuscriselor medievale în ediții de lux, împodobite cu coperte învelite în metale prețioase și încastrate cu pietre semiprețioase. Este posibil ca Maria să fi fost inspirată de acest revival. De altfel manuscrisul Reginei păstrează câteva dintre convențiile redactării manuscriselor medievale.

Manuscrisul Reginei este alcătuit din 25 de file de pergament^[5], ale căror canturi sunt îmbrăcate în ramă din argint aurit. Fiecare filă este pictată recto verso și este numerotată cu cifre romane. Copertele din argint titlu 800%, care leagă manuscrisul sunt realizate de atelierul Paul Telge din Berlin, unul dintre artizanii și bijutierii germani preferați ai caselor regale din Europa și de atelierul Sanktjohannsep din München^[6]. Manuscrisul cântărește 2.42 kg., are 50 cm lungime, 40 cm lățime și 14 cm grosime.^[7]

Copertele executate în tehnica repoussé^[8] sunt decorate cu 11 caboșoane patrulatere: trei citrine, trei safire albastre, trei spineli și se închid cu două clape din argint elegant decorate cu antrelac^[9] și încrustate cu două ametiste.

O ghirlandă de laur de formă patrulateră încadrează frontispiciul copertei decorat cu stema României și deviza nihil sine deo. În fiecare colț este amplasată o cruce gamată înscrisă în cerc fixată pe un antrelac, iar pe cotor citim: „Lui Ferdinand de la Maria 1906”.

Coperta anterioară este spectaculoasă, lucrată în argint aurit, este decorată cu un portret al Mariei înconjurat de raze, realizat în tehnica emailului. În medalion Maria poartă bijuteriile Art Nouveau preferate: tiara cu 22 de anouri, ce avea 22 de diamante mari și 498 de diamante mici, și colierul cu pandantiv cruce cu ametist. Este îmbrăcată în costum tradițional și stă așezată pe tronul aurit de la Cotroceni. Deasupra medalionului este gravată deviza familiei regale a României nihil sine deo, iar mai jos sunt versurile:

„Fight the good fight with all thy might

Christ is thy strength and Christ thy right

Lay hold on life and it shall be

Thy joy and crown eternally”[10], urmate ca subscriptio de semnătura Mariei și anul 1906.

Pe fila alăturată Maria pictează în prim plan două fire de gențiană albastră, floarea preferată a lui Ferdinand, pe un fundal damaschinat. În partea de sus citim : „Que ton cœur réconforte et que ta main guérisse, redresse bien la tête et raffermis le pas, il ne t’est plus permis d’être encore à toi-même, fais taire tes espoirs, tes plaisirs, tes douleurs, donne-toi tout entière à ce peuple qui t’aime. Tu traine après toi des millions des cœurs !”^[11]

În partea de jos este un citat cu versală și litere albastru ceruleum al Reginei Elisabeta (Carmen Sylva) „Bon ou mauvais, tous ceux que le sort abandonne, tous ceux auxquels il rit, les nobles, les vilains, tous sont à toi ! Secours, bénit, sauve, pardonne, blessures et péchés. Lave tous de tes mains. Oh ! Laisse ta bonté, comme une source tiède, de ton cœur généreux jaillir à flots épris ! De la main, de la voix, soulage, ranime, aide ! Répands autour de toi la tendresse et la paix!”^[12]

Pe coperta a treia din argint este gravată crucea gamată și monograma Mariei, cu celebra deviză „honi soit qui mal y pense”, iar coperta posterioară este ilustrată cu blazonul familiei Edinburgh, fiecare colț fiind decorat cu o cruce gamată în cerc.

Manuscrisul Reginei este o antologie de versuri caligrafiate cu litere decorative, decorate și colorate, scrise în rânduri lungi de la o margine la cealaltă a filei. Literele îngroșate se suprapun peste elementele florale, geometrice și religioase reprezentând ultima etapă în finalizarea pictării manuscrisului. Citatele sunt în germană, engleză sau franceză, și aparțin reginei Elisabeta a României, Elenei Văcărescu, lui Victor Hugo, Heinrich Heine, Armand Silvestre, etc.

Despre entuziasmul său pentru desen Maria afirma: „singura realizare interioară pe care o aveam era pictura […] găseam cea mai mare plăcere prin pensula mea. […] Asemeni multor femei din familia regală engleză, aveam talent la pictat și desenat, dar nu am lucrat niciodată suficient pentru a deveni o artistă adevărată […] Însă ceea ce am creat avea o oarecare originalitate și, de asemenea, cred eu, o anumită vigoare; desenele îmi erau reușite și eram incontestabil o specialistă în privința culorilor.” Este firesc ca aceasta să îmbine pictura cu „nemărginita […] iubire pentru flori”^[13] moștenită de la marea ducesă Maria Alexandrovna. Astfel când reîncepe lecțiile de desen abandonate în copilărie o face sub îndrumarea artistei Ruth Mercier, la Sinaia, desenând flori. În Povestea vieții mele, volumul II, Maria își amintea: „luasem câteva lecții foarte bune cu o doamnă care fusese profesoara soacrei mele, renumită pentru pictarea florilor. Tehnica ei în acuarelă era fără pereche și o aud încă spunând: Je peint à grand eau”.^[14]

Copiază după natură plante și flori din serele și grădinile familiei regale, dar și flori sălbatice. Iriși, crini, nemțișori, trandafiri, gențiene ale căror petale se deschid, se închid, se răsucesc, se înfășoară, se strâng, respiră, dar nu se ofilesc. Florile Mariei sunt perfecte, nici o pată pe tulpini, nici un spin desprins sau o frunză ruptă, fără părți ofilite. Este inventarul complet al unei maniere de a vedea viața: optimist, pozitiv, superficial.

Florile pictate în tonuri luminoase ale Reginei Maria sunt inconfundabile, prin compoziţia însuflețită adesea de picături de rouă și prin texturi și game cromatice armonioase.

Care este secretul acuarelelor ei? Ni-l spune chiar regina Maria: „prinsesem bine meşteşugul lui Mercier în întrebuinţarea culorilor, diluate într-un belşug de apă, aşa încât florile mele şi după ce se uscau păstrau o adâncime catifelată ce aminteau natura şi desfătau ochii. În asta îmi arătam iscusinţa.”

Însă este mai mult de atât, în 1906 Maria avea deja experiență în desenarea florilor și a frunzelor din fiecare unghi pentru a obține un efect unitar și armonios, sporit de utilizarea unor cromatici delicate de culori moi. Cu siguranță realiza crochiuri înainte și respecta regulile de desen, își caroia filele și astfel amplasarea compozițiilor era mai ușoară. De asemenea are o tipologie decorativă specifică: o serie de elemente ornamentale figurative, dar mai ales fitomorfe: iriși, crini, toporași, gențiane, trandafiri, anemone, chiar căluți de mare, diferite tipare geometrice și motive religioase: cruci gamate, cruci celtice și cruci înscrise în cerc. Nu pictează cu umbre, dar folosește degradeuri și reliefează florile cu ajutorul tușelor de culoare. Și să nu uităm că preferă să picteze în acuarelă pe hârtie Whatman, în timp ce culorile le cumpără direct de la firma Winson & Newton, din Anglia.^[15]

„Mi-a trebuit câtăva vreme să îl fac, dar îndeplinirea a fost mulțumitoare; astăzi când nu mai pictez, toți se bucură cât există această carte ca o amintire a artei ce am părăsit”, scria Maria.^[16] Nu știm exact cât timp i-a luat, dar rezultatul eforturilor ei ne fascinează în continuare.

---

^[1] Rodica Rotărescu, Regina Artistă și creația sa plastică, manuscrisul pe pergament, în Art Nouveau, 110 ani în România, 2013, ed. Muzeul Național Peleș, Sinaia, p. 68.

^[2] Actul inaugural al Castelului Pelişor, 1903, Muzeul Național Peleș, Muzeul Național Peleș, inventar D.970

^[3] Ibidem.

^[4] Rodica Rotărescu, Regina Artistă și creația sa plastică, manuscrisul pe pergament, în Art Nouveau, 110 ani în România, 2013, ed. Muzeul Național Peleș, Sinaia, p. 62-73.

^[5] Piele de animal ceruită și tăbăcită.

^[6] http://clasate.cimec.ro/Lista.asp?det=8225-muzeul-national-peles-sinaia

^[7] Ibidem.

^[8] Repoussé este o tehnică de decorare a metalelor în care părți ale desenului sunt ridicate în relief de pe spate sau din interiorul obiectului cu ajutorul ciocanelor; detaliile pot fi apoi accentuate prin șlefuire sau gravură.

^[9] Antrelac este un element decorativ compus din panglici împletite ale căror bucle amestecate formează un sistem de noduri complexe care se repetă la intervale regulate.

[10] „Luptă lupta cea bună cu toată puterea ta / Hristos este puterea ta și Hristos este dreptul tău / Ține-te de viață și ea va fi / Bucuria și coroana ta veșnică” Manuscrisul Reginei Maria, 1906, Muzeul Național Peleș, inventar 9840, coperta anterioară.

^[11]„Lasă-ți inima să se mângâie și mâna să te vindece, ridică-ți capul și întărește-ți pasul, nu îți mai este permis să fi tu însuți, speranțele tale, plăcerile tale, durerile tale adu-le la tăcere, dăruiește-te cu totul acestui popor care te iubește. Tragi după tine milioane de inimi”, citatul nu este semnat, Manuscrisul Reginei Maria, 1906, Muzeul Național Peleș, inv. 9840, f. 1.

^[12] „Buni sau răi, toți cei pe care soarta îi abandonează, toți cei cărora le surâde, cei nobili, cei josnici, toți sunt ai tăi! Ajutați, binecuvântați, salvați, iertați, rănile și păcatele! O, lasă-ți bunătatea, să curgă ca un izvor cald, din inima ta generoasă! Cu mâna ta, cu vocea ta, ușurează, învie, ajută! Împrăștie tandrețe și pace în jurul tău!”, Manuscrisul Reginei Maria, 1906, Muzeul Național Peleș, inventar 9840, f. 1.1.

^[13] Maria, Regina României, Maria Regină a României, Povestea vieții mele, vol. II, ed. Rao, București, 2013, p. 132.

^[14] Idem, p. 131.

^[15]Macrina Oproiu, Timpul liber la Castelul Pelișor (1903-1927), Câteva aspecte ale vieții familiei princiare, în Memoria Antiquitatis, an XXXV, 1/2019, p. 183-216.

^[16] Maria Regină a României, Povestea vieții mele, vol. II, ed. Rao, București, 2013, p. 133.