Născută la 14 martie, 1879, la Râul Vadului, pe valea Oltului, în județul Vâlcea, Cecilia Cuțescu-Storck a rămas în istorie ca una dintre cele mai reprezentative figuri feminine de pe scena artelor plastice din România. Face studiile liceale la București – cu susținerea bunicilor din partea mamei, al căror nume – Cuțescu – îl va și păstra până la finalul vieții. Pleacă de foarte tânără la studii superioare în străinătate, la Munchen (desen și pictură la Damenakademie) și ulterior la Paris (la Academia Julien și École des Beaux-Arts).

Revine în țară în 1906, și devine membră în rândurile Societății Tinerimea Artistică, asociație care își propunea să introducă un spirit modern, occidental, independent de mișcarea oficială din arta românească. Era începutul unei cariere artistice de peste 50 de ani, care avea să o consacre în epocă, alături de nume precum Camil Ressu, Gheorghe Petrașcu sau Jean Alexandru Steriadi.

Este, de asemenea, începutul unei lupte pentru drepturile femeilor, Cecilia Cuțescu-Stork înființând, alături de Olga Greceanu și Nina Arbore, „Asociația femeilor pictore și sculptore”. În 1916, Cecilia devine prima femeie profesor într-o academie de arte de stat din Europa (Academia de Arte Frumoase din Bucureşti – catedra de Artă decorativă şi pictură, pe care o va deține până în anul 1941).

Răsfoind un exemplar al ediției din 1943 a volumului de memorii „Fresca unei vieți” (îl găsiți în colecția Bibliotecii Centrale Universitare din București), am dat de o dedicație scrisă de pictoriță, cel mai probabil unei studente de-ale sale: „Când se va înțelege cât de mult munca irosită a femeii poate sluji acestui neam? Gândindu-mă la devotamentul firei d-tale îți ofer cu plăcere acest volum de mărturisiri” Cecilia Cuțescu-Stork, artist-pictor.

Ne-a plăcut, firește, în lumina acestei laturi a biografiei artistei, autoportretul din plină epocă de emancipare feminină – intitulat Femeie în peisaj (foto) – în care Cecilia Cuţescu-Storck se reprezintă în natură, într-o poză curajoasă, ce sfidează parcă privitorul.

Activitatea Ceciliei Cuțescu-Storck în domeniul artelor plastice cunoaște numeroase paliere și realizări. Pentru a înțelege influența pe care au avut-o asupra artistei Munchen-ul și Parisul din anii de plin avânt al curentului Jugendstil / Art Nouveau în Europa, vă invităm să explorăm locuința cuplului Storck din București.

În egală măsură un loc de lucru, de recepție, cât și de expunere și de predare, casa Ceciliei Cuțescu Stork și a soțului său, sculptorul Frederic Stork, a reprezentat spațiul ideal în care artista a debutat cu seria picturilor murale monumentale, pentru care a rămas cunoscută. Având surse de inspirație dintre cele mai diverse, de la simboluri ale culturii și societății românești, la elementele naturale organice, atât de întâlnite în Art-Nouveau, dar fidelă viziunilor personale și moderne, Cecilia creează aici un spațiu sinonim cu libertatea gustului, care evocă armonia și care transformă, așa cum însăși artista declara, aspirația picturii murale într-un ideal.

După ce decorațiunile murale din propria casă au dovedit talentul Ceciliei Cuțescu-Storck, au urmat mai multe comenzi importante. Menționăm doar pictura „Agricultura, Industria și Comerțul”, care mai poate fi admirată și astăzi în holul de onoare al sediului fostei Bănci Marmorosch-Blank din București, cea mai importantă instituție bancară în epocă, – o clădire proiectată de arhitectul Petre Antonescu și restaurată recent.